Carl Jung > Articole
Imaginaţia activă şi metoda asociaţiilor de Jean Chiriac Metoda asociaţiilor libere, inventată de Sigmund Freud, este utilizată
deopotrivă în anamneză şi în interpretarea viselor. Ce relaţie există între ea şi imaginaţia activă folosită pe scară largă de Carl Jung, ca metoda de investigare a inconştientului, este ceea ce voi
arăta aici. În metoda asociaţiilor subiectul este invitat să vorbească liber despre orice îi trece prin minte fără a supune cenzurii raţionale sau etice. Este o vorbire de genul dicteului
medium-urilor spiritiste. Cum se derulează imaginaţia activă Imaginaţia activă nu mai porneşte de la cuvinte şi vorbire. Ea se bazează în întregime pe imagini. Aceeaşi condiţie îi este însă impusă subiectului, de a
lăsa liber fluxul imaginilor care se perindă fără nicio logică înaintea ochilor săi. Imaginaţia activă poate fi o reverie trează, o impresie hipnagogică scurtă, o vizualizare spontană a unei idei sau
situaţii. Identitatea este evidentă: ambele metode implică liberul arbitru şi neintervenţia voită în fluxul de idei sau imagini. Singura diferenţă este aceea că în metoda asociaţiilor se
foloseşte cuvîntul şi vorbirea, în timp ce în imaginaţia activă ne limităm la imagini şi vizualizare. Elaborarea finală Mai sunt două lucruri de adăugat la imaginaţia activă: finalizarea şedinţei analitice impune şi elaborare raţională a scenelor
imaginate. Este o analiză a lor, asemănătoare analizei viselor, în care intervin asociaţiile verbale ale subiectului, amintirile lui, propriile opinii, explicaţii şi interpretări. În al doilea rînd, prin
imaginaţia activă, mai precis prin fanteziile create spontan, subiectul retrăieşte anumite emoţii blocate pe care le purjează. De aceea, imaginaţia activă poate fi considerată şi o metodă terapeutică de
eliminare a acumulărilor libidinale (staze).* Asociaţiile libere sau imaginaţia activă? Imaginaţia activă este o metodă de purjare a conţinuturilor inconştientului în timp ce asociaţiile libere este o explorare a inconştientului care poate conduce uneori
la retrăirea unui eveniment traumatic. Efectul imaginaţiei active este într-adevăr remarcabil sub aspectul tratamentului. Totuşi, nu toţi subiecţii sunt capabili să adopte această metodă bazată exclusiv pe
vizualizare spontană. Este ca şi cu hipnoza, în psihanaliză, la care Freud a trebuit să renunţe de timpuriu pentru că nu toţi oamenii sunt hipnotizabili. * În consideraţiile sale asupra imaginaţiei
active Jung insistă pe acest aspect al trăirii fanteziei respective. În cazul în care subiectul nu intervine în scenariul imaginar efectul terapeutic este practic nul. |
