Metoda analitică a lui Carl Jung

Jung însuşi a zis la un moment dat: "Mulţumesc Domnului că sînt Jung şi nu jungian". Afirmaţie care poate părea ciudată. Dar nu e. Ce a vrut să spună Jung este că jungienii nu-i înţeleg metoda (şi nu numai), că ei nu au fler şi nu aplică cum trebuie tehnicile sale.

Într-adevăr, dacă citim scrierile unor urmaşi descoperim o înclinaţie bolnăvicioasă de a se juca cu cuvintele şi a susţine lucruri pe care Jung fie nu le-a susţinut, fie le-a susţinut dar cu totul altfel.

De aceea e necesar să scriem cîteva rînduri despre metoda lui Jung.

Metoda analitică a lui Jung este asemănătoare cu cea a lui Freud , cum el însuşi a subliniat adeseori. În cazurile mai rare, în care abordarea freudiană nu este suficientă, Jung aplică însă şi alte tehnici, care trebuie să conducă persoana analizată la o confruntare personală, directă, cu inconştientul colectiv , cu arhetipurile.

Iată ce spune Jung:

Aşa cum arată experienţa, există un număr relativ mare de pacienţi, pentru care încheierea aparentă a lucrului cu medicul nu înseamnă nicidecum sfîrşitul procesului analitic. Mai mult chiar, confruntarea cu inconştientul continuă, în acelaşi sens ca şi la cei care nu au renunţat la munca cu medicul. (C.G. Jung: Psihologie şi alchimie, Teora, 1996, vol. I, p.10)

Această confruntare urmăreşte asimilarea imaginilor arhetipale, într-un cuvînt procesul de individuaţie, proces amplu care face trecerea de la eul parcelat la cel total, la totalitatea psihică (sine).

Pe scurt, este vorba de o extensie a conştiinţei, care include astfel sensurile şi semnificaţiile materialelor arhetipale.

Din metodele folosite de Jung în procesul analitic, cităm:

Testul de asociaţii libere
Test folosit în determinarea complexelor inconştiente, constă în înregistrarea timpului mediu de reacţie la anumite cuvinte-stimul alese de analist.

Analizatul este pus să răspundă spontan cu orice cuvînt care îi vine în minte la cuvintele inductoare rostite de analist. Timpul de reacţie al analizatului indică complexe psiho-afective care pot fi descifrate cu ajutorul asociaţiilor la cuvintele inductoare.

Analiza viselor
Pînă la un punct, urmează metoda lui Freud: asociaţiile libere, planul obiectului, interpretarea reductivă. Jung a adăugat însă cîteva idei noi: amplificarea conţinutului visului, planul subiectului, aspectul prospectiv etc. Detalii...

Imaginaţia activă
Procedeul constă în a lăsa fanteziile interioare să se deruleze liber, dar nu ca un privitor detaşat sau contemplativ, ci ca un actor care ia parte la acţiune, care joacă un rol în fantasme.

Fantasmele sînt produse ale inconştientului şi trebuie integrate în conştiinţă, printr-o elaborare ulterioară. Detalii...

Analiza simbolurilor
Simbolurile sînt prezente în vise şi fantezii. Analiza lor facilitează asimilarea conţinuturilor inconştientului şi produce extensia coştiinţei. Detalii...

Variaţii ale acestor metode întîlnim în practici ca desenul (reprezentări ale unor viziuni intuitive sau onirice ale totalităţii prin mandala), modelajul, scriitura spontană etc.

Resurse

• Un scurt articol care ilustrează analiza unui caz de panică cu ajutorul metodei jungiene de interpretare a viselor poate fi citit aici.
   
• Vezi şi analiza dublei personalităţi - click aici.