Subiectul porneşte de la imaginea onirică şi urmăreşte fără intervenţie derularea ei.

De ce imaginaţie activă . Pentru că subiectului i se poate cere să participe activ la scenariul imagistic, adică să trăiască emoţional ceea ce vede, să ia o atitudine etc.

Scopul acestei tehnici este de a purja încărcătura afectivă acumulată (stază) cu efectul imediat de a remite simptomul nevrotic.

În varianta Robert Desoille a acestei practici, i se pot sugera pacientului itinerarii - de pildă o ascensiune urmată de coborîre, pe modelul anabasis-katabasis.

Derularea imaginilor spontane sau induse sunt relatate în timpul producerii lor sau pur simplu consemnate în scris.

Analiza ulterioară a întregului proces trebuie să conduc la amintiri, traume din copilăria subiectului sau mai recente care sunt responsabile de apariţia simptomelor nevrotice.

Imaginaţia activă este una din metodele de analiză care fac parte din terapia analitică jungiană.

Jung despre luarea de atitudine în scenariul imagistic: