Ce este sincronicitatea?

Cuvîntul "sincronicitate" redă conceptul de coincidenţă semnificativă a unor fenomene fizice şi psihice care nu sînt înlănţuite cauzal.

Acest concept i-a fost inspirat lui Jung de cazul unei paciente care se afla într-o situaţie de blocaj în tratament.

Raţionalismul ei exagerat (inflaţia cu animus) o împiedica să asimileze materialele inconştientului.

Într-o noapte, pacienta a visat un cărăbuş de aur - cetonia aurata. A doua, zi, la şedinţa de psihoterapie, o insecta reală de data asta, s-a izbit de fereastra cabinetului lui Jung. Jung a prins-o şi a descoperit cu surprindere că era un cărăbuş de aur, prezenţă rarisimă în acel climat.

Ideea este, deci, de coincidenţă: în acest caz, între cărăbuşul visat de pacientă şi apariţia lui în realitate, în cabinetul de psihoterapie.

Cetonia aurata sau cărăbuşul de aur.

Dar această coincidenţă nu este o simplă coincidenţă. Ea este, cum am spus, semnificativă

Folosind metoda amplificării, Jung asociază în jurul cărăbuşului şi ajunge la conceptul de moarte şi renaştere în filosofia hermetică a antichităţii, proces pe care, simbolic, pacienta sa trebuia să-l experimenteze pentru a realiza plenitudinea personalităţii ei unilaterale, cauza nevrozei de care suferea.

Totul se petrece pe plan psihic, desigur, şi cu contribuţia viselor pe care persoana în analiză este invitată să le reţină şi să le comunice în cursul analizei, la cabinet.

Sincronicitatea este o coincidenţă semnificativă

Deci, o coincidenţă semnificativă de fenomene fizice şi psihice care sînt înlănţuite a-cauzal.

Notă: Trebuie neapărat să semnalez un fapt regretabil privind sincronicitatea.

Datorită aerului misterios, conceptul a fost preluat de esoterişti, ocultişti, psihologi şi parapsihologi şi utilizat în mod abuziv în cazul unor evenimente sau fapte psiho-fizice care nu au nimic comun cu sincronicitatea.

Au apărut cărţi şi publicaţii care, la fel, se întrec în a aplica "explicaţia" sincronicităţii la evenimentele cele mai banale sau imaginare (fantasme, delir etc.).

Acesta este motivul pentru care impactul ideilor lui Jung legate de sincronicitate nu mai este acelaşi sau, mai exact, nu mai acoperă sfera analitică.

În spatele acestor fenomene Jung plasează constelarea unui arhetip, care, în optica sa, este un proces ce angajează deopotrivă manifestări obiective, din lumea fizică, şi subiective, din universul psihicului individual.

Prezenţa arhetipului, deşi esenţială, nu este întotdeauna remarcată de autorii care se ocupă de sincronicitate şi chiar de analişti.

Jung scrie o carte despre sincronicitate împreună cu fizicianul W. Pauli (laureat al premiului Nobel), carte pe care te invităm să o citeşti.

Sincronicitate - un principiu de înlănţuire acauzală (versiunea în limba engleză)

Aplicarea teoriei sincronicităţii

Sincronicitatea ca teorie explicativă se aplică la fenomenele din aria parapsihologiei, previziunii şi premoniţiei, la I Ching (modalitatea specifică de consultare a oracolului schimbărilor), la astrologie şi în multe alte domenii de frontieră.

Sincronicitatea este prezentă în analiza jungiană, aşa cum am arătat deja, dar şi în situaţii în care persoane care urmează o analiză află informaţii despre psihanaliştii lor pe căi extrasenzoriale, informaţii care nu erau publice sau, viceversa, cînd analiştii obţin informaţii despre clientela lor, la fel, extrasenzorial.

Acest din urmă caz este atestat de Jung în relatările sale.

• Cartea lui Jung şi Pauli nu s-a publicat încă în româneşte dar doate fi procurată în limba engleză de la Amazon.com: https://amzn.to/2KehTuz.
   
• Articolul - Visul şi sincronicitatea - oferit gratuit ca bonus la cursul nostru despre interpretarea jungiană a viselor. -> Vezi detalii despre curs.

--
Articol de Jean Chiriac
Actualizare: 02.10.2026