Carl Jung > I Ching

Jung și I Ching (Cartea schimbărilor)

Pakua
Pa-kua, cele opt trigrame, care constituie structura de bază a Cărții schimbărilor
În introducerea la versiunea engleză a I Ching, Jung recunoaște că a practicat oracolul cu treizeci de ani înaintea întîlnirii cu Richard Wilhelm, poate cel mai important traducător al Cărții schimbărilor într-o limbă occidentală. Jung se folosea de carte, susținea el, pentru explorarea inconștientului.

Ulterior, discipolii săi vor utiliza pe larg cartea în psihoterapie. Ca să dau numai un exemplu: cînd un pacient a consultat-o cu privire la intenția sa de a avea o legătură cu o femeie față de care nutrea sentimente ambivalente, ea a răspuns cu hexagrama nr. 44 - A veni la întîlnire - care spune textual: Nu trebuie să te căsătorești cu o asemenea fată . Ceea ce frapează este evident faptul că răspunsul se referea precis la problema pacientului, dacă să continue sau nu o relație intimă.

Este de reținut că această carte străveche a civilizației chineze s-a folosit ca oracol. Ea era consultată de suverani și de apropiații lor. Tot ca oracol se folosește și azi deși există și opinii, multe pertinente, care subliniză calitățile filozofice ale cărții. Se susține chiar că citirea cărții ca un manual de filozofie și practică curentă este cel puțin la fel de benefică.

Richard Wilhelm
Richard Wilhelm este unul din traducătorii Cărții schimbărilor într-o limbă europeană. El adaugă hexagramelor originale și comentarii explicative utilizate în practica divinatorie

Cum e posibil să folosești o carte veche de mai bine de 5.000 de ani în tratamentul psihic este argumentat de Jung care susține că mecanismul oracular se bazează pe sincronicitate.

Într-adevăr, Jung găsește în I Ching o confirmare și un teren de aplicație a teoriei sincronicității, adică a coincidențelor a-cauzale între evenimente psihice și materiale. El scrie:

    Cel care a inventat I Ching, a fost convins că hexagrama apărută la un moment dat coincide cu momentul, atît calitativ, cît și temporal. De aceea hexagrama este exponentul momentului în care a fost extrasă - chiar mai mult decît sînt orele ceasului și diviziunile calendarului - în așa mare măsură încît a fost înțeleasă a fi un indicator al esenței situației care prevala în momentul extragerii ei.

    Această afirmație implică un principiu curios pe care l-am numit sincronicitate - un concept care formulează un punct de vedere diametral opus celui al cauzalității. (Foreword la The I Ching or Book of Changes, Princeton University Press, 1997, p. xxiv. Traducerea fragmentului de J. Chiriac.) [-> vezi și secțiunea sincronicitate.]

Jung oferă el însuși o mostră de utilizare a oracolului în introducerea sa. Din nefericire, nu există încă o traducere în limba română a acestei introduceri. Vom reveni tot aici cu un articol amplu despre experiența lui Jung cu I Ching.

Mai citește:

Resurse online:

  • Curs de inițiere în I Ching pentru începători - prezintă conținutul cărții, arta consultării și explicarea răspunsurilor la întrebările consultantului. Oferit de AROPA -> detalii aici.
     
  • Jung despre I Ching (introducere la traducerea în limba engleză, ediția Wilhelm/Baynes) - click aici.

Consultații online

  • Dacă te interesează să consulți oracolul acum, accesează pagina Societății române de taoism aici.

©2019, AROPA. Toate drepturile rezervate.