Jung şi I Ching (Cartea schimbărilor)

Pa-kua, cele opt trigrame, care constituie structura de bază a Cărţii schimbărilor

În introducerea la versiunea engleză a I Ching, Jung recunoaşte că a practicat oracolul cu treizeci de ani înaintea întîlnirii cu Richard Wilhelm, poate cel mai important traducător al Cărţii schimbărilor într-o limbă occidentală. Jung se folosea de carte, susţinea el, pentru explorarea inconştientului.

Ulterior, discipolii săi vor utiliza pe larg cartea în psihoterapie. Ca să dau numai un exemplu: cînd un pacient a consultat-o cu privire la intenţia sa de a avea o legătură cu o femeie faţă de care nutrea sentimente ambivalente, ea a răspuns cu hexagrama nr. 44 - A veni la întîlnire - care spune textual: Nu trebuie să te căsătoreşti cu o asemenea fată . Ceea ce frapează este evident faptul că răspunsul se referea precis la problema pacientului, dacă să continue sau nu o relaţie intimă.

Este de reţinut că această carte străveche a civilizaţiei chineze s-a folosit ca oracol. Ea era consultată de suverani şi de apropiaţii lor. Tot ca oracol se foloseşte şi azi deşi există şi opinii, multe pertinente, care subliniză calităţile filozofice ale cărţii. Se susţine chiar că citirea cărţii ca un manual de filozofie şi practică curentă este cel puţin la fel de benefică.

Richard Wilhelm este unul din traducătorii Cărţii schimbărilor într-o limbă europeană. El adaugă hexagramelor originale şi comentarii explicative utilizate în practica divinatorie

Cum e posibil să foloseşti o carte veche de mai bine de 5.000 de ani în tratamentul psihic este argumentat de Jung care susţine că mecanismul oracular se bazează pe sincronicitate.

Într-adevăr, Jung găseşte în I Ching o confirmare şi un teren de aplicaţie a teoriei sincronicităţii, adică a coincidenţelor a-cauzale între evenimente psihice şi materiale. El scrie:

Cel care a inventat I Ching, a fost convins că hexagrama apărută la un moment dat coincide cu momentul, atît calitativ, cît şi temporal. De aceea hexagrama este exponentul momentului în care a fost extrasă - chiar mai mult decît sînt orele ceasului şi diviziunile calendarului - în aşa mare măsură încît a fost înţeleasă a fi un indicator al esenţei situaţiei care prevala în momentul extragerii ei.

Această afirmaţie implică un principiu curios pe care l-am numit sincronicitate - un concept care formulează un punct de vedere diametral opus celui al cauzalităţii. (Foreword la The I Ching or Book of Changes, Princeton University Press, 1997, p. xxiv. Traducerea fragmentului de J. Chiriac.) [-> vezi şi secţiunea sincronicitate .]

Jung oferă el însuşi o mostră de utilizare a oracolului în introducerea sa. Din nefericire, nu există încă o traducere în limba română a acestei introduceri. Vom reveni tot aici cu un articol amplu despre experienţa lui Jung cu I Ching.

Mai citeşte:

• Exemplu de utilizare I Ching în interpretarea viselor
   
• Sensul unui simptom determinat prin utilizarea I Ching

Resurse online

• Curs de iniţiere în I Ching pentru începători - prezintă conţinutul cărţii, arta consultării şi explicarea răspunsurilor la întrebările consultantului. Oferit de AROPA -> detalii aici.
   
• Jung despre I Ching (introducere la traducerea în limba engleză, ediţia Wilhelm/Baynes) - click aici.

Consultaţii online

• Dacă te interesează să consulţi oracolul acum, accesează pagina Societăţii române de taoism aici.