Psihanaliza > Metode de explorare

Interpretarea actelor ratate

O eroare de lectură şi semnificaţia ei

Citesc la întîmplare pe un site propoziţia "creierul nostru uimitor..." Din greşeală însă comit un act ratat - eroare de lectură - şi citesc "creierul monstru". Ce semnificaţie are, oare această înlocuire bizară între "nostru" şi „monstru"?

Pentru oamenii care trăiesc azi (se numesc oameni moderni) şi care pun preţ pe intelect, pe creier, pe cerebral, această eroare nu are sens. Creierul nu poate fi monstru, cum nu e monstru omul intelectual, care îşi foloseşte inteligenţa, care lucrează cu ideile etc. Şi totuşi am comis această eroare...

Cu cîteva zile în urmă discutam cu o persoană autorizată despre bizara înclinaţie a televiziunii Trinitas de a invita în studio oameni intelectuali, de a face reclamă ştiinţei. Lucru pe care l-am semnalat şi într-o postare în blogul nostru.

Ce e bizar aici, e tocmai faptul că interesul pentru idei contrazice opinia Părinţilor şi cuvioşilor care s-au nevoit în mînăstirile Athosului. E vorba, pe scurt, de tradiţia mistică ortodoxă. La un moment dat, partenerul de dialog mi-a spus: "Există o mare tentaţie, probabil ultima şi cea mai puternică ispită de a te cufunda în lumea ideilor, în cerebral, de a urmări mintea inteligentă, de a lucra intelectual, de a descoperi cîte şi mai cîte. În fond, continuă acelaşi, toate astea nu au nicio relevanţă, sunt cunoaştere profană, respinsă de sfinţii Părinţi. Adevărata cunoaştere este imediată şi se naşte în mintea golită de idei,  deschisă către D-zeu. Adevărata cunoaştere este revelată."

Iată de unde vine ideea discreditării minţii, a creierului, căci cunoaşterea profundă nu ar veni pe cale intelectuală, prin mintea profană (prin creier).

Totuşi, nu există o aluzie directă în discuţia de mai sus la "monstru". De unde vine acest cuvînt?

O simplă asociere de idei mă duce cu gîndul la vestita spusă adresată ca avertisment lui Don Quijote: "Atenţie, blîndule cavaler, nu există monstru mai mare decît raţiunea!". Aici, desigur, într-un context care nu are nimic religios, creştin. Raţiunea care este înfierată e cenzura raţională care se opune fanteziei, visării...

Şi totuşi "monstru mai mare" mai aduce în discuţie o temă: "Monstrul Sacru" - ceea ce, ca etichetă, nu e tocmai o critică, ci mai degrabă o recunoaştere. Să fie deci vorba de înclinaţ ia mea de a-i da dreptate adeptului creştinismului monahal dar şi intelectului, adică un fifty-fifty? Se poate. Totuşi sursa energetică (libidinală) a acestei erori nu este discuţia despre raţiune care, oricît ar fi fost de neobişnuită , nu este suficient de "intensă" pentru a explica actul ratat.

Am găsit adevărata sursă a actului ratat într-un eveniment absolut neplăcut petrecut cu cîteva ore înainte de producerea lui. Un eveniment care a lăsat şi urme fizice - deci, o sursă traumatică. Din nefericire discreţia mă împiedică să relatez mai departe despre ce eveniment e vorba.

Am vrut doar să arăt analizînd acest act ratat cît de multe poţi afla despre dinamica psihică şi, evident, pulsiunile care lucrează inconştient numai pornind de la analiza unui mecanism pe care toţi îl ignoră: eroarea de lectură.

Şi să nu uităm că îi datorăm lui Freud şi psihanalizei lui ideea de a analiza acest mecanism. În acest context, nu este oare de mirare că această practică a dispărut total din cabinetul analistului modern?

--
Articol de Ioan Ionuţ

 

<= Anterior                     Articolul următor =>

Metode
_____________

Home

Editorial

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Articole

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2017, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa