Jung şi imaginaţia activă

Metoda imaginaţiei active constă în observarea imaginilor care se perindă mintal. Aceste imagini pot fi induse sau spontane.

Spontane în sensul că se urmăreşte derularea lor în minte fără nicio intervenţie voită, la fel ca şi în cazul asociaţiilor libere freudiene.

Induse, în sensul că ele pot fi stimulate să apară pornind de la un motiv oniric recent.

De ce imaginaţie activă?

Pentru că subiectului i se poate cere să participe activ la scenariul imagistic, adică să trăiască emoţional ceea ce vede, să ia o atitudine etc.

Scopul imaginaţiei active

Scopul acestei tehnici este de a descărca încărcătura afectivă acumulată cu efectul imediat de a remite, eventual, simptomul nevrotic.

În varianta Robert Desoille a acestei practici, i se pot sugera pacientului itinerarii - de pildă o ascensiune urmată de coborîre, pe modelul anabasis-katabasis.

Relatarea imaginilor derulate

Derularea imaginilor spontane sau induse sunt relatate în timpul producerii lor sau pur simplu consemnate în scris.

Analiza ulterioară a întregii vizualizări trebuie să conduc la amintiri, traume din copilăria subiectului sau mai recente care sunt responsabile de apariţia simptomelor nevrotice.

Imaginaţia activă este una din metodele de analiză care fac parte din terapia analitică jungiană.

Jung despre luarea de atitudine
în scenariul imagistic

Faptul de a lua o atitudine presupune o implicare voluntară în acele procese-fantezie care compensează situația individuală și, în special, colectivă a conștiinței. Scopul declarat al acestei implicări este de a integra moţiunile inconștientului, de a asimila conținutul lor compensator și de a oferi astfel un sens care numai el poate face ca viața să merite trăită și, pentru nu puțini oameni, posibilă. (The Conjunction, CW 14, par. 756.)

Resurse:

• Comparaţie între asociaţiile libere şi imaginaţia activă
   
• Terapia analitică jungiană

--
AROPA
Actualizare: 01 10 2026