Ce este sincronicitatea

Cuvîntul "sincronicitate" redă conceptul de coincidenţă semnificativă a unor fenomene fizice şi psihice care nu sînt înlănţuite cauzal.

Acest concept i-a fost inspirat lui Jung de cazul unei paciente care se afla într-o situaţie de blocaj în tratament. Raţionalismul ei exagerat (inflaţia cu animus) o împiedica să asimileze materialele inconştientului. Într-o noapte, pacienta a visat un cărăbuş de aur - cetonia aurata. A doua, zi, la şedinţa de psihoterapie, o insecta reală de data asta, s-a izbit de fereastra cabinetului lui Jung. Jung a prins-o şi a descoperit cu surprindere că era un cărăbuş de aur, prezenţă rarisimă în acel climat.

Ideea este, deci, de coincidenţă: în acest caz, între cărăbuşul visat de pacientă şi apariţia lui în realitate, în cabinetul de psihoterapie.

Cetonia aurata sau cărăbuşul de aur.

Dar această coincidenţă nu este o simplă coincidenţă. Ea este, cum am spus, semnificativă

Folosind metoda amplificării, Jung asociază în jurul cărăbuşului şi ajunge la conceptul de moarte şi renaştere în filosofia hermetică a antichităţii, proces pe care, simbolic, pacienta sa trebuia să-l experimenteze pentru a realiza plenitudinea personalităţii ei unilaterale, cauza nevrozei de care suferea.

Totul se petrece pe plan psihic, desigur, şi cu contribuţia viselor pe care analizatul este invitat să le reţină şi să le comunice în cursul analizei, la cabinet.

Deci, o coincidenţă semnificativă de fenomene fizice şi psihice care sînt înlănţuite a-cauzal.

Notă: Trebuie neapărat să semnalez un fapt regretabil privind sincronicitatea. Datorită aerului misterios, conceptul a fost preluat de esoterişti, ocultişti, psihologi şi parapsihologi şi utilizat în mod abuziv în cazul unor evenimente sau fapte psiho-fizice care nu au nimic comun cu sincronicitatea. Au apărut cărţi şi publicaţii care, la fel, se întrec în a aplica "explicaţia" sincronicităţii la evenimentele cele mai banale sau imaginare (fantasme, delir etc.). Acesta este motivul pentru care impactul ideilor lui Jung legate de sincronicitate nu mai este acelaşi sau, mai exact, nu mai acoperă sfera anaalitică.

În spatele acestor fenomene Jung plasează constelarea unui arhetip, care, în optica sa, este un proces ce angajează deopotrivă manifestări obiective, din lumea fizică, şi subiective, din universul psihicului individual.

Prezenţa arhetipului, deşi esenţială, nu este întotdeauna remarcată de autorii care se ocupă de sincronicitate şi chiar de analişti.

Jung scrie o carte despre sincronicitate împreună cu fizicianul W. Pauli (laureat al premiului Nobel), carte pe care te invităm să o citeşti.

Sincronicitate - un principiu de înlănţuire acauzală (versiunea în limba engleză)

Sincronicitatea ca teorie explicativă se aplică la fenomenele din aria parapsihologiei, previziunii şi premoniţiei, la I Ching (modalitatea specifică de consultare a oracolului schimbărilor), la astrologie şi în multe alte domenii de frontieră.

Ea este prezentă în analiza jungiană , aşa cum am arătat deja, dar şi în situaţii în care pacienţii află informaţii despre psihoanaliştii lor pe căi extrasenzoriale, informaţii care nu erau publice sau, viceversa, cînd analiştii obţin informaţii despre pacienţii lor.

Acest din urmă caz este atestat de Jung în relatările sale.

--
Articol de Jean Chiriac

Resurse online:

• Cartea lui Jung şi Pauli nu s-a publicat încă în româneşte. Poate fi procurată în limba engleză de la Amazon.com: https://amzn.to/2KehTuz.
   
• Articolul - Visul şi sincronicitatea - oferit gratuit ca bonus la cursul nostru Jung şi visele - click aici pentru detalii.