Carl Jung > Interpretarea viselor |
||||
Plan subiect, aspect prospectiv,
Jung a fost un elev eminent al lui Freud și, pentru o vreme, luptător neobosit pentru "cauza" freudiană. El a fost influențat de poziția lui Freud față de problema spinoasă a interpretării viselor. Ulterior, Jung își dezvoltă propria teorie care include cîteva elemente noi: planul subiectului, aspectul prospectiv, compensația onirică, metoda amplificării.Planul subiectului Se știe ca Freud interpretează visele pe panul obiectului, adică în relația dintre subiectul care visează și persoanele sau situațiile din anturajul său. La Jung se introduce planul subiectului. Ce înseamnă planul subiectului? Faptul că visul aduce la suprafață, într-o manieră simbolică, expresii ale vieții psihice a individului, ale transformărilor sale interioare. Visul devine astfel un indicator al acestor transformări care indică uneori derularea procesului de individuație.Astfel, dacă într-un vis X o visează pe mama sa, mama nu este neapărat o aluzie la mama reală, ci la anima visătorului, adică la sfera sa afectivă, care este feminină. Dar mama poate fi o aluzie și la ceea ce este fundamental biologic în natura umană sau la suma ideilor și conceptelor familiare individului, care reprezintă cultura sa moștenită, la patria-mumă, în sens cultural.Aspectul prospectiv Visul este, la Freud, retrospectiv, adică se referă de obicei la evenimente trecute, situate în copilăria individului (traume psihice, fixații de natură sexuală). La Jung, visul este prospectiv, adică reprezintă un soi de hartă interioară a evoluției ulterioare a visătorului. Vorbind despre complexele infantile, Jung afirmă, în spiritul orientării sale, că importante nu sînt complexele ca atare, ci ceea ce face inconștientul cu ele. Astfel, aceste complexe devin ele însele materie primă pentru vise, limbajul în care visul (inconștientul) se exprimă. Compensația Conceptul de compensație, la Jung, include o altă idee forță: visul este o tentativă de echilibrare a unei tendințe psihice hipertrofiate . Analiza visului trebuie să aibă, deci, ca finalitate, dezvăluirea naturii compensației. Într-o anumită situație clinică, Jung trebuie astfel să-i explice pacientei, în urma analizei unui vis, că trebuie să renunțe la atitudinea ei prea raționalistă (determinată de o inflație de animus). Visul devine astfel un mesaj al inconștientului care atenționează asupra unor carențe dezastruoase în orientarea existențială a individului (sau societății). Metoda amplificării În fine, Jung adaugă la metoda asociațiilor libere, dezvoltată de Freud, metoda amplificării . El susține că există elemente ale visului la care visătorul nu poate aduce asociații personale. Acestea sînt simbolurile (vezi secțiunea despre simboluri). În acest caz, analistul trebuie să intervină cu erudiția sa și să completeze lacunele visătorului. Materialul asociativ provine din diverse direcții culturale: mitologie, religie, alchimie, folclor etc.Este de remarcat că aceste completări esențiale la teoria interpretării viselor nu trebuie preluate cu ușurință. Jung afirmă în repetate rînduri că visele trebuie interpretate inițial în manieră freudiană. Numai în anumite cazuri, excepționale, se impune aplicarea metodei sale. Mai citește:
Un vis simptomatic - articolul ilustrează succint metoda lui Jung. Jung și Artemidor - a fost influențat Jung de teoriile lui Artemidor din Daldis despre interpretarea viselor? Exemplu de utilizare I Ching în interpretarea viselor - Jung consulta adeseori Cartea schimbărilor. Articolul de față oferă un exemplu de utilizare a oracolului la munca de interpretare a viselor. Visele și panica - exemple interpretate și comentate. Exemplu de analiză a dublei personalități la un bărbat normal - exemplu de analiză ajutată de interpretarea unui vis. Despre analiza viselor - extras (secțiunea "citate").
Resurse online:
|
||||
